Pagini

miercuri, 7 decembrie 2011

The Remains of the Day

Am tot văzut titlurile lui Ishiguro prin librării, dar mereu găseam altceva mai bun, mai interesant de citit. Din nefericire îl clasasem şi pe el, ca pe atâţia alţii, fără niciun argument temeinic, în categoria scriitorilor comerciali. Probabil că şi de această dată motivul catalogării pripite a fost acela că prea îi vedeam des cărţile. Atât de des că îmi era lehamite să le mai deschid. Eram convins că nu îmi pot rezerva nimic spectaculos. Şi n-aş fi scăpat de această prejudecată dacă luna trecută nu m-aş fi trezit în faţa unui raft plin cu autori comerciali notorii, în mijlocul căruia Ishiguro mi se părea a fi singurul "interesant", fiindcă mi-am dat seama că nu ştiam suficiente lucruri despre el. Aşa am ajuns la "Rămăşiţele zilei". Şi sunt fericit că am ajuns aici. Ishiguro este exact tipul de autor total, care după numai câteva pagini, de o claritate formadibală, reuşeşte să te introducă într-o altă lume. La majoritatea autorilor această strădanie de a te transpune în lumea lor, în povestea lor, se întinde până la ultimele rânduri, până la ultimele cuvinte şi eşuează.

Sursa foto: www.list.co.uk
Despre ce este "The remains of the day"? Despre oameni care nu ţin pasul cu timpurile, care au alte norme şi reguli, care judecă de o mie de ori cum ar fi bine să procedeze pentru a fi în ton cu lumea şi care, atunci când trec la acţiune, greşesc. Este deopotrivă o istorie tristă, fiindcă este despre dispariţia unei lumi, dar şi una savuroasă, fiindcă este presărată cu stângăciile unui majordom incapabil să se adapteze noului stil, al stăpânului său american...Sunt minunate momentele în care Stevens filosofa despre cum ar fi cuvenit să răspundă ironiilor stăpânului său: dacă ar replica cu ironii, ar fi necuviincios, dacă nu ar spune nimic ar putea fi acuzat că îşi ignoră stăpânul. Aşa că se decide să caute şi el replici inteligente, măcar din când în când, să întreacă măsura. Răspunsul primit? "I beg your pardon, Stevens?". Şi de atunci a renunţat să mai facă glume cu stăpânul său...Situaţiile absurde, caraghioase, grandioase apar la fiecare pas, fiindcă în jurul "măreţiei" la care visa Stevens, al desăvârşirii sale ca majordom, toate schimbările şi întâmplările atrag după sine gesturi, reacţii, atitudini caraghioase, absurde. Iar lucrurile devin din ce în ce mai profunde. Întâmplările simple şi hazlii încep să vorbească despre lumi complexe, profunde, despre alte vremuri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promovare

ClickLink.ro Descopera