Beatrice and Virgil

De Yann Martel am mai citit Viaţa lui Pi, care, în mod cert nu este o carte foarte profundă sau complexă, dar are în schimb suficientă savoare şi imaginaţie încât să te cucerească pe loc şi să nu o mai uiţi. Nevoia acestor ingrediente m-a şi determinat, de altfel, să cumpăr ultimul roman al lui Martel, Beatrice and Virgil. După o lectură concentrată de scrieri istorice o astfel de povestire pica la fix.

Sursa foto: http://www.nationalpost.com

Si nu fiindcă ar fi o carte banală, simplă, capabilă să genereze numai o oarecare distracţie, ci tocmai fiindcă este o încercare de a transforma istoria în artă. Miza pe care şi-a propus-o Martel (şi de pe urma căreia se pare că a şi câştigat o mulţime de bani) a fost una imensă - respectiv de a transforma Holocaustul în artă (un eveniment despre care tot timpul s-a crezut că nu poate fi inclus de vreun act artistic atâta timp cât nu poate fi relatat decât ca mărturie şi nu ca poveste). O astfel de transformare, crede Martel, ne-ar fi de folos mult mai mult decât istoria, deoarece arta este un adevărat "vaccin" contra uitării.

"If history doesn't become story, it dies to everyone except the historian. Art is the suitcase of history, carrying the essentials. Art is the life buoy of history. Art is seed, art is memory, art is vaccine."

"With the Holocaust, we have a tree with massive historical roots and only tiny, scattered fictional fruit. But it's the fruit that holds the seed! It's the fruit that people pick. If there is no fruit, the tree will be forgotten."

Iar pentru a-şi pune în practică această idee Martel apelează iarăşi la animale, de această dată însă la un măgăruş (Beatrice) şi o maimuţică (Virgil), personaje ale unei unei piese de teatru despre exterminarea animalelor. 

"In cantity and in variety, put together, two thirds of all animals have been exterminated, wiped out forever. My play is about this"

Întregul roman este captivant, iar alegoria exterminării animalelor este excelentă. Cu toate acestea cărţii pare să îi lipsească ceva. Te aştepţi mereu să auzi mai mult, să găseşti idei noi sau măcar un raţionament puternic, pătrunzător, pe care să nu îl uiţi. Din păcate însă nu rămâi decât cu alegoria aceasta şi câteva vorbe frumos meşteşugite, parcă în stilul lui Coelho. (Ca să fiu sincer, nici nu mă aşteptam la mai mult). Per total Martel îşi ratează obiectivul.

Beatrice and Virgil
Yann Martel
Canongate Books, 2010