Pagini

miercuri, 29 august 2012

Eşafodul

După "O zi mai lungă decât veacul" nu credeam că voi mai descoperi prea curând o carte la fel de frumoasă şi de puternică. Ultimul de la care mă aşteptam la o supriză era chiar Aitmatov. Eram convins, oarecum, că îi descifrasem stilul şi că prea multe lucruri noi nu voi mai găsi la el. Aşa se face că am început să citesc "Eşafodul" mai mult din curiozitate decât cu speranţa de a descoperi ceva deosebit.

Sursa foto: www.peoples.ru

M-am înşelat însă. Am descoperit ceva absolut nou: unii i-au spus supraliteratura. În alţi termeni - o formă sublimă de literatură.

Cartea începe greoi, pe alocuri chiar tărăgănând lucrurile. Încet-încet însă realizezi că detaliile încep să se adune şi să prindă contur, banalităţile pomenite în treacăt capătă sens, corespondeţele devin vizibile, iar evenimentele se cheamă şi îşi răspund. Tabloul este desăvârşit acum, dar lucrurile nu se opresc aici. Amănuntele se adună, scenele se succed tot mai repede, întâmplările se strigă tot mai tare; ritmul devine alert, extenuant, infernal. Şi totul explodează.

Asta este Eşafodul, o imagine monumentală a absurdului şi a infernului cotidian, a unei apocalipse ce a cuprins deopotrivă oameni şi sălbăticiuni şi are nenumărate feţe.

Despre ce este vorba? Despre o familie de lupi hăituită de oameni, distrusă, anihilată, - fiecare găsind câte un motiv, câte o plăcere sadică, câte o vină, - despre animale masacrate de oameni cu o cruzime feroce (ca să relizeze planul cincinal la carne) -, despre oameni masacraţi de oameni, despre întâmplări fericite şi nefericite, despre şansă şi ghinion, despre absurdul credinţei, despre absurdul lui Christos. Toate se ţes într-un echilbru în care singurul progres se realizează la producţia de lână şi carne, la zboruri în cosmos...

Că de, astăzi oamenii zboară în cosmos.
- Ce are de-a face aici cosmosul? Păi dacă zburăm în cosmos trebuie să uităm vechile rugăciuni? Cei care zboară în cosmos îi poţi număra pe degete, dar câţi trăiesc ca noi pe pământ şi se hrănesc din pământ? Părinţii noştri, bunicii noştri au trăit şi s-au hrănit din pământ, ce să căutăm noi în cosmos? Lasă-i să zboare, ei au treaba lor, noi pe-a noastră.(260)

Cartea este de-o bogăţie excepţională şi cu greu ar putea fi redusă la o singură idee sau concepţie. Fiecare istorisire, fiecare eveniment şi personaj duce după sine o suită întreagă de idei şi de noi probleme, astfel încât cu greu lucrurile ar putea fi puse toate cap la cap şi desluşite. Ceea ce pare, oarecum, să fie o constantă a acestui roman, deşi s-ar putea să nu fie chiar una centrală, este însă ideea unei lumi personale, a unui univers personal, care se naşte şi moare cu fiecare în parte.

-Iată prăpădul lumii, a rostit Boston cu glas tare, şi brusc i s-a dezvăluit un adevăr cumplit: până atunci lumea toată sălăşluia înlăuntrul său, şi acum acestei lumi îi bătuse ceasul. (...)şi tot ce a văzut şi a trăit o viaţă, - toate acestea alcătuiau universul lui, iar acum, deşi toate vor exista, cum au existat dintotdeauna, asta se va întâmpla fără el, vor alcătui o alt lume, iar lumea lui, unică, imposibil de reîntrupat, a dispărut şi nu va mai renaşte niciodată. Aceasta era marea lui catastrofă, sfârşitul lumii lui...(308)

Eşafodul
Cinghiz Aitmatov
Trad. Nicolae Iliescu
Ed. Univers, 1991


3 comentarii:

  1. uau, dar chiar te-ai apucat serios de aitmatov. au am început de vreo câteva ori eșafodul, dar n-am reușit să trec de pagina 50...
    și țin minte că o zi mai lungă... m-a entuziasmat.
    oricum, felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Dragos! Trebuie sa recunosc ca sunt de-a dreptul fascinat de Aitmatov! Am terminat recent Stigamtul Casandrei si, ca sa evit o eventuala "intoxicare" cu stilul lui, am inceput acum Cevangur (o alta capodopera, dar a lui Platonov), pentru ca ulterior sa revin la Geamilia (despre care am tot citit si auzit -, evident, numai cuvinte de lauda).

    RăspundețiȘtergere
  3. nu vreau să te dezamăgesc, dar geamilia asta e destul de slabă. însă cevengur e minunat! și cu răbdare, vei avea satisfacții cititoricești. am scris și eu despre el aici. http://chestiilivresti.blogspot.ro/2010/03/cetatea-sufletului-lui-platonov.html

    RăspundețiȘtergere

Promovare

ClickLink.ro Descopera