Orbirea

"Un cap fără lume", "O lume fără cap" sau "Lumea din cap" sunt câteva dintre titlurile capitolelor din Orbirea lui Elias Canetti, titluri care sugerează foarte bine raporturile dintre inteligenţă şi lume, raporturi, în general de excluziune.

L-am descoperit dintr-o pură întâmplare pe Elias Canetti. Ştiam de el şi de cartea lui încă de când eram mic, dar nu am găsit-o pe nicăieri atunci când am vrut să o citesc. Era o carte rară, ca şi Foamea lui Knut Hamsun. Citeam despre ele, jinduiam după ele, dar nu aveam de unde să le iau, sau cel mult le găseam prin librării la preţuri exorbitante (pentru mine).
Polirom a reeditat însă această carte şi am reuşit în sfârşit să mi-o procur acum câteva luni. (Straniu mi s-a părut faptul că a fost lansată într-o ediţie ţiplată, din care librarii, analfabeţi în general, nu te lasă să o scoţi. Drept urmare, dacă nu ai nicio idee despre carte, nici nu ai vreo şansă să îţi faci vreuna. Halal marketing!)

Despre ce este această Orbire? Nu, nu este o molimă fabuloasă, ca la Saramago, ci este o limitare naturală la care par să fi ajuns oamenii. Cei mai slabi dintre ei se tem de orbire, fiindcă nu vor mai putea să se întreţină şi, ca să se pună la adăpost acţionează orbeşte, lovesc în stânga şi în dreapta, râvnesc fără măsură, demoleză şi se pun stăpâni peste ceea ce nu le aparţine. Cei mai inteligenţi văd numai ceea ce are sens şi văd înţelesuri aberante acolo unde nu există decât răutate sau violenţă pură. Despre ce vorbeşte Elias Canetti? Despre nişte lumi duse la extrem, despre fiinţe extrem de inteligente şi altele extrem de proaste, extrem de bune şi extrem de rele şi despre convieţuirea lor (până la un punct) - despre ceea ce poate fi şi chiar este în bună măsură.

Într-un fel sau altul şi noi suntem personaje ale acestui roman, suntem dominaţi de patimile lui, de pasiunile de acolo şi nu vedem decât o parte a lucrurilor şi facem loc în viaţa noastră, uşor-uşor, compromisului . Este o carte profundă, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Nicăieri nu am găsit o descriere mai fină a metamorfozării oamenilor, a decăderii lor, a orbirii, a nebuniei. Este o carte pe care în general se pune praful atunci când o ai în bibliotecă. Totul până când o deschizi într-o bună zi şi îţi dai seama că ai acolo, ascunsă, o comoară. O carte care dă sens unui raft întreg de bibliotecă...

Obirea
Autor: Elias Canetti
Ed. Polirom, 2007, trad. Mihai Isbăsescu