Pagini

luni, 27 septembrie 2010

Viaţa cea nouă



"Într-o zi am citit o carte şi întreaga mea viaţă s-a schimbat" - o fraza irezistibilă, care m-a determinat să cumpăr cartea. Mă bucur enorm că am citit însă Mă numesc Roşu înainte. Altfel nu cred că aş mai fi vrut să o deschid vreodată. Da, Viaţa cea nouă mi s-a părut un eşec lamentabil, o carte mai mult decât slabă pentru un scriitor de asemenea anvergură.


Nu o recomand nimănui. Nu rămâi decât cu un gust amar după această lectură: îţi dai seama că a scrie o carte nu este un lucru chiar aşa de uşor chiar şi pentru cei mai înzestraţi oameni şi există mereu pericolul să nu iasă, efectiv. Mă gândesc că dacă Bulgakov sau Makanin ar fi scris aşa ceva ar fi ars lucrarea imediat după aceea şi i-ar fi spulberat cenşa în cele mai pustii locuri din lume - să nu afle nimeni, vreodată, că au scris ceva doar de dragul de a scrie. Fiindcă asta mi s-a părut a fi Viaţa cea nouă, o carte scrisă din inerţie, înainte ca ideea ei să ajungă la maturitate în mintea scriitorului. Poate fi socotită deopotrivă  o scriitură slabă, o imaginaţie sărăcăcioasă şi o idee confuză... Un simplu film de duzină, cu pretenţii de profunzime. Ca atare, tot ce vă pot recomanda este - în cazul în care aţi cumpărat-o deja - să o citiţi ultima... Sunt curios cum este Zăpada, dar nu am să o încep prea curând...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promovare

ClickLink.ro Descopera